Motivarea judecatoarei care a decis sa nu majoreze pedeapsa lui Adrian Nastase: Grija fata de patrimoniul familiei, pregatirea culturala si politico-ideologica, gradul de aderare la procesul  crearii omului responsabil

Luni, 19 mai 2014, 13:50 Dosare Anticoruptie

Judecatoarea care a decis sa nu suplimenteze cu un an pedeapsa lui Adrian Nastase, asa cum cereau procurorii DNA, invoca ca argumente, printre altele, lipsa antecedentelor penale ale fostului premier, grija acestuia pentru membrii si patromoniul familei sale, nivelul de pregatire culturala si politico-ideologica dar si  atitudinea fata de  indatoririle sociale si gradul de aderare la procesul  crearii omului responsabil.

Judecatoarea Mladin Golea Manuela apreciaza, in motivarea deciziei de neaplicare a sporului de pedeapsa cerut de DNA, ca " nu se  impune sporirea pedepsei de baza si ca aceasta este suficienta  in vederea asigurarii  scopului  pedepsei, fiind apta de a produce transformari reale si profunde ale constiintei petentului si pe cale de consecinta modificari statornice, de durata ale comportamentului  acestuia (evident in raport de  sfera ilicitului penal)".

Joi, 8 mai, Tribunalul Bucuresti a decis ca Adrian Nastase sa execute patru ani de inchisoare, fara a-i aplica un spor de pedeapsa, dupa comasarea condamnarilor primite de fostul premier in dosarele "Zambaccian" si "Trofeul calitatii". Hotararea nu este definitiva.

Instanta Tribunalului Bucuresti care a judecat comasarea pedepselor de patru ani si, respectiv, de doi ani de inchisoare primite de Adrian Nastase in dosarele "Zambaccian" si "Trofeul calitatii" a respins astfel cererea Directiei Nationale Anticoruptie de aplicare a unui spor de pedeapsa de un an.

Adrian Nastase ramane astfel cu condamnarea de patru ani de inchisoare pe care o executa in prezent.

Iata mai jos cateva extrase din motivarea instantei, care poate fi citita in documentul atasat:

"Tribunalul apreciaza ca  lipsa antecedentelor penale (evident anterior  momentului comiterii celor trei infractiuni  de  catre condamnat), micromediul persoanei condamnatului, relatiile acestuia pe diferite  planuri - cu  ambianta  sociala, in  cadrul  acestor din urma aspecte un loc central ocupandu-l gradul integrarii sociale sub multiplele sale aspecte: profesionala, familiala (neputand  fi indiferente sub aspectul caracterizarii persoanei si implicit  al individualizarii pedepsei globale, aspecte ca atitudinea condamnatului fata de membrii familiei sale, modul in care se ingrijeste  de intretinerea si educatia copiilor, atmosfera creata in cadrul  familiei, grija fata de patrimoniul familiei), cultural - obsteasca (nivelul de pregatire culturala si politico-ideologica, participarea la viata culturala si la actiunile sociale generale, atitudinea fata de  indatoririle sociale, gradul de aderare la procesul  crearii omului responsabil),  conduita  condamnatului  dupa comiterea  faptei (prezentarea  acestuia in fata organelor de urmarire penala si instantelor de  judecata, faptul ca petentul nu a incercat sa se sustraga de la urmarire penala  ori judecata, imprejurarea constand in aceea ca desi de la momentul  comiterii ultimei infractiuni - anul 2006 pana la cel al pronuntarii unei prime hotarari definitive de condamnare - iunie 2012 a trecut o perioada mare  de timp  condamnatul nu  a mai incalcat din punct de vedere   penal  normele de  conduita sociala) sunt argumente care  converg catre concluzia ca in prezenta  cauza  fata de condamnatul  N.A.  nu se  impune sporirea pedepsei de baza si ca aceasta este suficienta  in vederea asigurarii  scopului  pedepsei, fiind apta de a produce transformari reale si profunde ale constiintei petentului si pe cale de consecinta modificari statornice, de durata ale comportamentului  acestuia (evident in raport de  sfera ilicitului penal).

Coroborand  argumentele  mai sus prezentate cu faptul  ca  imediat dupa pronuntarea ultimei decizii de condamnare (06.01.2014)  condamnatul  s-a prezentat  in vederea  inceperii  executarii  pedepsei  stabilite de instanta,  ca nu a incercat sa se sustraga de la executarea primei pedepse aplicata  acestuia prin sentinta  penala nr.  176/30.01.2012,  definitiva  in iunie 2012, cu conduita  acestuia dupa liberarea   sa conditionata  produsa  in luna martie a anului 2013, tribunalul apreciaza ca neintemeiat argumentul  sustinut  de Ministerul Public  prin  procuror, in sprijinul  sustinerii  necesitatii sporirii pedepsei  globale de 4 ani constand in  evolutia legislativa in raport  de institutia contopirii  pedepselor (art.40 alin.2 corob. cu art.39 lit.b C.p. actual) , acest singular   considerent  nefiind  de natura  a inclina balanta  in favoarea  ideii ca in absenta unui astfel  de spor  scopul  pedepsei  in cazul  condamnatului  N.A. nu se poate  realiza.